Mihai Burcă
| Mihai Burcă | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 25 aprilie 1914 Pașcani, România |
| Decedat | 1994, (80 de ani) București, România |
| Căsătorit cu | Galia Sincari[1] |
| Copii | arhitectul Constantin (Ticu) Burcă,[2] Victoria și Tania |
| Naționalitate | română |
| Ocupație | politician  |
| Șef al Direcției Generale Politice a MAI | |
| În funcție septembrie 1947 – decembrie 1950 | |
| Comandant al Trupelor MAI | |
| În funcție decembrie 1950 – 1952 | |
| Comandant al Forțelor Aeriene Militare | |
| În funcție decembrie 1953 – noiembrie 1956 | |
| Adjunct al Ministrului Forțelor Armate | |
| În funcție 1958 – 1978 | |
| Membru al CC al PMR / PCR | |
| În funcție 1960 – 1979 | |
| Premii | A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România |
| Partid politic | Partidul Muncitoresc Român Partidul Comunist din România |
| Alma mater | Facultatea de Aviație a Academiei Militare a Marelui Stat Major din URSS |
| Profesie | general de armată |
Modifică date / text  | |
Mihai Burcă (n. 25 aprilie 1914, municipiul Pașcani, județul Iași – d. 1994, București) a fost un general de armată român, care a îndeplinit funcția de adjunct al ministrului forțelor armate (1958-1978).[3]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Mihai Burcă s-a născut la data de 25 aprilie 1914, în municipiul Pașcani (județul Iași). A lucrat ca tâmplar la Atelierele C.F.R. Iași între anii 1932-1935. În anul 1932 a devenit membru al Partidului Comunist din România.
În noiembrie 1936, a plecat voluntar în Brigăzile Internaționale în Spania, îndeplinind funcțiile de comandant de pluton, companie și batalion în Brigada 14 Infanterie (noiembrie 1936 - februarie 1939). A fost avansat la gradul de căpitan în Armata Roșie în 1936.
În februarie 1939, după terminarea războiului civil din Spania, pleacă în URSS unde va lucra ca șef de secție la Fabrica de vagoane din Voroșilovgrad (1939-1941). A urmat cursurile Școlii Militare Politice la Moscova (1941-1943) și apoi ale Academiei Militare a M.St.M. din U.R.S.S. - Facultatea de Aviație (1956-1958). În octombrie 1943, este numit ca locțiitor politic al comandantului Regimentului 1 Infanterie voluntari și apoi al Diviziei 1 Infanterie "Tudor Vladimirescu". S-a ocupat împreună cu Dumitru Petrescu de constituirea Diviziei de voluntari antifasciști, făcând propagandă sovietică în lagărele unde se aflau prizonierii de la Cotul Donului. Dumitru Petrescu (viitor general) afirmă: "De prizonierii din lagăre se ocupau două organe sovietice: de munca politică (în lagăre) se ocupau organele NKVD, de cea care privea organizarea unităților militare se ocupau organele Min. Apărării și Dir. Sup. Politice, respectiv Direcția a VII-a. De altfel din însărcinarea Dir. VII-a și personal a lui Dimitri Zaharici Manuilski - reprezentantul PCUS pe lîngă Direcția VII-a, eu - ajutat de Mihai Burcă ne ocupam de un lot mare de ofițeri care fuseseră (luați - n.n.) prizonieri la Cotul Donului. Dintre aceștia un număr însemnat aderaseră la Divizie" [4]. Este înaintat apoi la gradele de maior (1944), locotenent-colonel (1945) și colonel (1947).
Este numit ulterior comandant secund pentru Educație Cultural-Politică al Corpului de Grăniceri (iunie - septembrie 1947), șef al Direcției Generale Politice a M.A.I. (septembrie 1947 - decembrie 1950), comandant al Trupelor M.A.I. (decembrie 1950 - 1952). În decembrie 1948, este înaintat la gradul de general-maior (cu o stea). De asemenea, îndeplinește și funcțiile de adjunct (ianuarie 1951 - septembrie 1952) și prim-locțiitor al ministrului afacerilor interne (septembrie 1952 - septembrie 1953).
Generalul Burcă va deține apoi funcțiile de locțiitor al comandantului Regiunii 2 Militare (septembrie - decembrie 1953), comandant al Comandamentului Forțelor Aeriene Militare (decembrie 1953 - noiembrie 1956), șef al Direcției Superioare Politice a Armatei (noiembrie 1956 - aprilie 1964), adjunct al ministrului forțelor armate (noiembrie 1956 - februarie 1972) și comandant al Comandamentului Serviciilor Armatei (februarie 1972 - ianuarie 1973). În mai 1965, a fost înaintat la gradul de general-colonel (cu 3 stele).
Este mutat în funcții administrative în afara Armatei, ca președinte al Consiliului Central al Societății de Cruce Roșie în perioada februarie 1972 - octombrie 1975. A fost trecut în rezervă în septembrie 1977.
A fost ales ca membru al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român (1960-1979). În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România". În anul 1979, este transferat în Comisia Centrală de Revizie.
A fost decorat în mai 1985 cu medalia „Virtutea Ostășească” clasa I „pentru faptele de arme săvîrșite în războiul împotriva Germaniei hitleriste, cu prilejul aniversării a 40 de ani de la victoria asupra fascismului”.[5]
Generalul Burcă a încetat din viață în anul 1994, în orașul București.
Decorații[modificare | modificare sursă]
- titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[6]
- medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[6]
- medalia „Virtutea Ostășească” clasa I (8 mai 1985)[5]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ ro ARHIVELE NAȚIONALE BIROUL ARHIVE CONTEMPORANE FOND C.C. al P.C.R. – COLEGIUL CENTRAL DE PARTID (1945-1989)
- ^ ro NICU CEAUȘESCU - IN AMINTIRILE LUI VLADIMIR TISMĂNEANU
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Cpt. Petre Opriș - 1964. Confesiunile generalului Dumitru Petrescu (Scrisoare către Gheorghe Gheorghiu-Dej)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ a b Decretul președintelui Republicii Socialiste România nr. 73 din 8 mai 1985 privind conferirea medaliei Virtutea Ostășească unor cadre militare permanente din Ministerul Apărării Naționale, precum și unor persoane din rezerva forțelor armate sau în retragere.
- ^ a b Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de Erou al Muncii Socialiste, publicat în Buletinul Oficial, 6 mai 1971.